Promoveaza-te prin portalul Salabucuresti.ro

Scheletul membrului superior liber


Scheletul membrului superior liber este format din scheletul bratului (humerus), scheletul antebratului (radius, ulna) si scheletul mainii (oase carpiene, metacarpiene si falange).

SCHELETUL BRATULUI
Humerusul este un os lung si pereche, prezentand o diafiza si doua epifize.

Orientare: se asaza in sus extremitatea prevazuta cu un cap sferic, medial suprafata ei articulara, anterior santul profund pe care aceasta extremitate il prezintă.
Humerusul este alcatuit din:
a) corpul
b) epifiza sau extremitatea superioara
c) epifiza sau extremitatea inferioara

Corpul este aproape cilindric in portiunea superioara si prismatic triunghiular in portiunea inferioara. 
Prezinta trei fete si trei margini bine diferentiate in portiunea inferioara si mult mai slab diferentiate in portiunea superioara.

Fata antero-laterala prezinta ceva mai sus de mijlocul ei o rugozitate in forma de V, numita tuberozitatea deltoidiana pe care se insera doi muschi: muschiul deltoid (pe bratul superior) si muschiul brahial (pe bratul inferior).

Scheletul membrului superior liber
Sub aceasta tuberozitate se află un sant putin pronuntat, denumit santul nervului radial, care pleaca de pe fata posterioara si prin care trec nervul radial si artera brahiala profunda. Deasupra tuberozitatii, fata antero-laterala este inconjurata de nervul axilar.

Fata antero-mediala prezinta 3 obiecte de studiu:
1) gaura nutritiva a osului
2) santul intertubercular, ce descinde de la epifiza superioara
3) o impresiune rugoasa pentru insertia muschiului coracobrahial


Humerus schelet membru superior
Humerusul vazut anterior       Humerusul vazut posterior

Fata posterioara este strabatuta oblic de santul nervului radial. Deasupra acestui sant se insera capul lateral al muschiului triceps brahial, iar dedesubtul lui se insera capul medial al muschiului triceps brahial.
 
Marginea anterioara
 este bine pronuntata.
Marginea laterala si marginea mediala prezinta caractere comune. Contin punti pronuntate in jumatatea proximala a corpului, ele devinind adevarate creste in jumatatea distala a lui, amandoua recurbandu-se si terminandu-se pe epicondilul corespunzator.
Marginea laterala se continua cu creasta supracodiliana laterala, care se termina pe epicondilul lateral, iar marginea mediala se continua cu creasta supracondiliana mediala care se termina pe epicondilul medial. Aceste doua creste dau insertie despartitoarelor care separa muschii anteriori de cei posteriori ai bratului.

Epifiza sau extremitatea superioara este unita cu corpul prin colul chirurgical al osului. La nivelul colului chirurgical se inregistreaza cele mai frecvente fracturi ale humerusului, tot aici avand loc dezlipirea traumatica a epifizei (care se poate produce la copii si tineri, deoarece epifiza superioara si diafiza se sudeaza abia la varsta de 20-25 ani)
Epifiza superioara (sau proximala) prezinta mai multe obiecte de studiu:

1.Capul humerusului - este o suprafaţa articulara neteda, ce reprezinta o treime dintr-o sfera. Orientare: priveste medial, in sus si putin posterior. Capul humerusului se articuleaza cu cavitatea glenoida a scapulei, axul sau formand cu axul diafizei un unghi de 130 de grade.

2.Colul anatomic - este un sant circular, care separa capul humerusului de restul epifizei.

3.Tuberculul mare - este situat pe partea laterala a capului in partea superioara si prezinta trei fatete pentru insertii musculare: fateta superioara (pe care se insera muschiul supraspinos), fateta mijlocie (pe care se insera muschiul subspinos) si fateta inferioara (pe care se insera muschiul rotund mic).

4.Tuberculul mic este situat pe partea anterioara a epifizei, pe el inserandu-se muschiul subscapular

5.Santul intertubercular (mai este numit si culisa bicipitala)  este un sant vertical, care pleaca de pe fata anterioara a epifizei si se termina pe fata antero-mediala a diafizei. El este limitat de creasta tuberculului mare (situata anterior) si de creasta tuberculului mic (situata posterior). Prin acest sant aluneca tendonul capului lung al muschiului biceps brahial. Pe creasta tuberculului mare se insera muschiul pectoral mare, iar pe creasta tuberculului mic muschiul rotund mare.

Epifiza sau extremitatea inferioara este turtita si recurbata dinapoi inainte, astfel ca diametrul transversal este cu mult mai mare ca cel antero-posterior.

Epifiza distala prezintă un condil si doi epicondili

A. Condilul humerusului prezinta doua categorii de formatiuni.

1. Suprafete articulare - sunt destinate radiusului si ulnei, ele fiind reprezentate de catre: trohleea humerusului, capitulul humerusului si un sant intermediar.
Trohleea humerusului raspunde scobiturii trohleare de pe ulna, ea fiind formata din doua margini, doua povarnisuri si un sant. Santul are un traiect spiroid de jos in sus si mediolateral, imprimand directia miscarilor din articulatia cotului.
Capitulul este o proeminenta rotunjita ce este situata lateral de trohlee. El raspunde fosetei articulare de pe capul radiusului. Sa ntu l  i n t e r m e d i a r separa trohleea de capitul. 
Capitulul este articular, raspunzand marginii fosetei articulare de pe capul radiusului.
2. Fose - sunt in numar de trei: fosa coronoida, fosa radiala si fosa olecraniana. 
Fosa co ro no ida este situata deasupra trohleei, pe fata anterioara a epifizei, in ea patrunzand procesul coronoidian al ulnei, in miscarile de flexiune ale antebratului.
Fosa ra di ala este situata deasupra capitulului, in ea patrunzand capul radiusului, in miscarile de flexiune.
Fosa ol ec ra ni ana este situata deasupra trohleei, pe fata posterioara a epifizei, in ea patrunzandolecranul, in miscarile de extensiune ale antebratului.
 
B. Epicondilii sunt doua proeminente, care servesc pentru insertii musculare, unul fiind medial, iar altul lateral.
E pi co ndilul medial este o puternica proeminenta triunghiulara, la care se termina creasta supracondiliana mediala a diafizei, ce se poate explora prin inspectie si palpare. Fata lui posterioara prezinta santul nervului ulnar pe unde trece nervul omonim. Pe epicondilul medial se insera muschii pronatori si flexori ai antebratului, muschii mainii si degetelor (rotundul pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial al degetelor).
Epicondilul lateral este mai mic decat cel medial, la el terminandu-se creasta supracondiliana laterala a diafizei. Acesta se poate explora prin inspectie si palpare, fiind un reper important (ca si epicondilul medial) pentru proiectia formatiunilor de la nivelul antebratului. Pe epicondilul lateral se insera muschii supinatori si extensori ai antebratului, muschii mainii si degetelor (scurt extensor radial al carpului, supinator extensor al degetelor, extensor al degetului mic,extensor ulnar al carpului, anconeu).
La aproximativ 5-6 cm pe marginea mediala, deasupra epicondilului medial se gaseste in mod inconstant o apofiza triunghiulara, numita procesul supracondilian (aceasta apofiza se regaseste in aproximativ 1% din cazuri) . Procesul supracondilian este legat de epicondil printr-o bandeleta fibroasa, formand astfel un inel osteofibros, prin care trec nervul median si artera brahiala.

Torsiunea humerusului
Axul transversal al capului humerusului si cel al condilului numeral nu se afla in acelasi plan frontal. La adult ele formeaza un unghi ascutit, are 14-20grade si este deschis lateral, denotand torsiunea osului. La nou-nascut unghiul are aproximativ 60 de grade.


SCHELETUL ANTEBRATULUI

Scheletul Antebratului radius ulna Antebratul are doua oase paralele: ulna (situat in prelungirea degetului mic) si radius (situat in prelungirea policelui ). Aceste doua oase se articuleaza prin epifizele lor, ramanand insa distantate la nivelul diafizelor printr-un spatiu eliptic (denumit spatiul interosos). 
Examinate pe scheletul articulat, se observa ca radiusul depaseste ulna prin epifiza lui inferioara si este depasit de aceasta prin epifiza superioara. Ca urmare, ulna precumpaneste in formarea articulatiei cotului, iar radiusul in formarea articulatiei radiocarpiene. Diafizele celor doua oase sunt prismatice triunghiulare, fiecare prezentand deci trei fete si trei margini. 

Orientarea acestor elemente descriptive este usor de retinut, daca tinem seama de aceasta forma prismatic-triunghiulara a diafizelor, ce se privesc printr-una din marginile lor, numite margini interosoase. Acestea delimiteaza spatiul interosos.


1. ULNA 
este un os lung si pereche, situat in partea mediala a antebratului, in prelungirea degetului mic. Pe scheletul articulat el este putin oblic (de sus in jos si medio-lateral), formand cu humerusul un unghi cu deschiderea laterala.

(3)Scheletul+membrului+superior+l_93356.jpgUlna - vedere anterioara        Ulna - vedere laterala Ulna prezinta de studiat doua elemente: corpul si cele doua epifize.
Orientare: se pune in sus extremitatea mai voluminoasa, anterior se pune scobitura acestei extremitati, iar lateral marginea cea mai ascutita a osului.

CORPUL
 este putin concav inainte, prezentand trei fete si trei margini.

Fata anterioara prezinta gaura nutritiva, in partea superioara a fetei inserandu-se muschiul flexor profund al degetelor, iar in partea inferioara muschiul patrat pronator.
Fata posterioara este strabatuta in treimea superioara de o linie oblica in jos si medial. Deasupra acestei linii  oblice se delimiteaza o suprafata triunghiulara, ce este loc de insertie pentru muschiul anconeu. Portiunea inferioara este impartita si ea printr-o linie verticala, intr-o fasie mediala si o fasie laterala.

Pe fasia mediala a fetei posterioare se insera muschiul extensor ulnar al carpului iar pe cea laterala se insera sus muschiul supinator, iar mai jos muschii lung abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al policelui si extensorul indicelui. 

Fata mediala este larga in portiunea superioara, ingustandu-se in partea inferioara, fiind de altfel palpabila sub piele.

Marginea anterioara este bine pronuntata, incepand de la procesul coronoid si terminandu-se la procesul stiloid.
Marginea posterioara proemina sub piele. Marginea pleaca de pe olecran, descinde sub forma unei creste sinuoase (de forma unui S), si dispare apoi in treimea inferioara a diafizei.
Marginea laterala sau interosoasa da insertie membranei interosoase. Aceasta membrana uneste corpurile celor doua oase ale antebratului (ulna si radius). In sus, membrana se bifurca si delimiteaza o suprafata triunghiulara, in care este situata incizura radiala a epifizei proximale. Ramura de bifurcatie posterioara este numita in termeni medicali creasta muschiului supinator pentru insertia muschiului omonim.

Extremitatea sau epifiza superioara este formata din doua proeminente osoase: o proeminenta verticala (numita olecran) si o proeminenta orizontala (numita procesul coronoid). Cele doua proeminente formeaza intre ele un unghi drept si circumscriu o cavitate articulara ce priveste anterior, numita scobitura trohleara. Aceasta scobitura trohleara se articuleaza cu trohleea humerusului si prezinta o creasta anteroposterioara, ce raspunde santului de pe trohleea humerusului. Pe partea laterala a procesului coronoid se gaseste o fetisoara articulara semilunara (numita incizura radiala sau scobitura radiala) care se articuleaza cu capul radiusului. 
Dedesubtul procesului coronoid se gaseste tuberozitatea ulnei (pe care se insera muschiul brahial). Olecranul se palpeaza cu usurinta pe fata posterioara a articulatiei cotului, pe acesta inserandu-se muschiul triceps brahial.

Extremitatea sau epifiza inferioara prezinta doua formatiuni: capul si procesul stiloid. Aceste doua formatiuni se palpeaza usor sub piele.
1.Capul reprezinta un segment de cilindru. Suprafata laterala a acestuia se numeste circumferinta articulara si se articuleaza cu incizura ulnara a radiusului. Fata inferioara a capului intra in contact cu discul fibrocartilaginos al articulatiei radioulnare distale.
2. Procesul stiloid este situat pe partea mediala a capului, fiind o prelungire conoida, cu varful in jos. Intre cap si procesul stiloid se formeaza un sant (situat pe fata posterioara a osului) prin care trece tendonul muschiului extensor ulnar al carpului


Radius si ulna - scheletul antebratului
Radius si ulna - scheletul antebratului


2. RADIUSUL este un os lung si pereche, situat la partea laterala a antebratului, in dreptul policelui. Prezinta ca elemente de studiu un corp si doua epifize.
Orientare: Se asaza in jos extremitatea cea mai voluminoasa, posterior fata ei prevazuta cu santuri, lateral procesul descendent al acestei extremitati.

Radiusul - scheletul antebratuluiRadiusul - vedere anterioara si posterioara CORPUL este prismatic triunghiular si, ca atare, are trei fete (fata anterioara, posterioara si laterala) si trei margini (marginea anterioara, posterioara si mediala). Corpul este palpabil in jumatatea lui inferioara.

Fata anterioara este ingusta in portiunea superioara, pe ea gasindu-se gaura nutritiva. In portiunea superioara a fetei anterioare se insera muschiul flexor lung al policelui, iar in portiunea inferioara muschiul patrat pronator.

Fata posterioara este rotunjita in portiunea superioara, unde raspunde muschiului supinator. Fata posterioara este plana si usor excavata in restul intinderii, unde se insera muschiul lungul abductor si scurtul extensor ai policelui.

Fata laterala prezinta la partea mijlocie o tuberozitate pronatorie (pentru insertia muschiului rotund pronator).
Deasupra rugozitatii, fata laterala este acoperita de muschiul supinator, care la acest nivel este strabatut de ramura profunda a nervului radial.

Fracturile osului la acest nivel pot intersecta nervul, acest raport avand o mare importanta practica.
Marginea anterioara este pronuntata in partea superioara, insa dispare in treimea inferioara.
Marginea posterioara exista numai in portiunea mijlocie.
Marginea mediala sau interosoasa este ascutita si se termina in partea inferioara a corpului, bifurcandu-se si delimitand astfel o suprafata triunghiulara. La baza acestui triunghi se gaseste scobitura (sau incizura ulnara) a radiusului. Pe marginea mediala se prinde membrana interosoasa.


Extremitatea sau epifiza superioara (proximala)
este compusa din trei elemente: capul,colul si tuberozitatea radiusului.
1.Capul este un segment de cilindru plin, mai inalt in portiunea mediala. Fata lui superioara prezinta o depresiune, numita foseta capului radial care raspunde capitulului humerusului. Circumferinta capului raspunde scobiturii radiale de pe ulna. Cand se executa miscari de rotatie ale antebratului, capul se poate palpa sub epicondilul lateral al humerusului.
2. Colul este portiunea ingusta care leaga capul de corp si este oblic indreptat de sus in jos si latero-medial, formand cu capul un unghi deschis lateral.
3. Tuberozitatea radiusului este o proeminenta ovoidala, situata sub col, pe ea inserandu-se muschiul biceps brahial.

Extremitatea sau epifiza inferioara (distala) este comparata cu o piramida trunchiata, ce prezinta patru fete si o baza, ea putandu-se explora aproape in intregime. 
Fata mediala a epifizei prezinta scobitura ulnara destinata articularii cu capul ulnei.
Fata laterala prezinta un sant pentru trecerea tendoanelor muschilor lung abductor si scurt extensor ai policelui. Aceasta fata se continua in jos cu procesul stiloid. Procesul stiloid se poate inspecta si palpa, coborand mai jos decat procesul stiloid al ulnei.
Fata posterioara prezinta mai multe creste verticale, care delimiteaza santuri. Prin santuri aluneca tendoane ale muschilor extensori ai manii si ai degetelor. La mijlocul fetei posterioare se gaseste o creasta verticala (adesea palpabila sub piele) numita tuberculul dorsal care o imparte in doua santuri. Lateral de tubercul se afla un sant prin care trec tendoanele muschilor extensori radiali ai carpului si medial de tubercul se afla alt sant subdivizat printr-o creasta verticala mai mica in alte doua santuri: un sant lateral mai mic pentru lungul extensor al policelui si un sant medial mai larg pentru tendoanele extensorului degetelor si extensorului indexului.

Faţa anterioara este concava de sus in jos, dand insertie muschiului patrat pronator.
Baza sau fata articulara carpiana are forma unui triunghi, al carui varf se prelungeste lateral pe procesul stiloid. Baza este subdivizata printr-o creasta antero-posterioara, in doua fete secundare: o fata laterala, triunghiulara, in raport cu scafoidul, si o fata mediala, patrulatera, in contact cu semilunarul.








Articole din aceeasi categorie.

Scheletul centurii scapulareCentura membrului superior sau centura scapulara formează scheletul umarului si asigură ...
Pagina vizualizata de 24822 ori.
Comanda un pachet PREMIUM!
Cursuri certificate instructor fitness aerobic
Help Ioana





Parteneri Sala Bucuresti

  • Superfit
  • Let's Rock
  • Doctor Info Ro
  • Fitness Education - cursuri instructor fitness
  • Instructor Personal Iulian Dinu
  • Anunturi Sportive
  • Triumf Romania
  • Federatia Romana Sportul Pentru Toti